agonia
francais

v3
 

Agonia.Net | Règles | Mission Contact | Inscris-toi
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textes du même auteur


Traductions de ce texte
0

 Les commentaires des membres


print e-mail
Visualisations: 1947 .



subteran
poèmes [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
par [PUCI ]

2007-11-12  | [Ce texte devrait être lu en romana]    | 



gura se întinde să ciugulească
aceleași mizerii,
doza de murdărie zilnică,
gazele arse de la același
aragaz uleios.

capete mânjite de cerneală,
pline de guri batrâne
scuipând mătănii și resturi de cuvinte,
țâșnind din inimă ca niște
suspine răsuflate
spun ca nu există altceva.

un copil țipă
pe acorduri de Chopin
atât de departe…
cu câteva etaje dedesubt,
în pământul putred de voci.

alunec prin tubul digestiv
macerat de paranoia
spre un viitor paralizat,
osificat.

pași pierduți pe trepte de beton:
zvâcnire a pergamentului bolnav
ce-mi învelește trupul
pe care mi l-ai tatuat
cu afurisenii.

una! două! e oare teama,
sau am greșit numărătoarea?!
imagini crunte mi se plimbă
ca niște emboli
prin sângele înmiresmat
de ploaie.

simt muchia zilelor
cu palma îngălbenită de tine,
paralizată undeva
în preajma inimii,
simt apropierea pielii mele
încrustată cu basoreliefuri,
cu ochi de câine
ce scurmă matricea de pământ
pulverizată-n priviri obosite.

ochi! ochi!
în craterul de carne fumegândă,
pupile, iriși lucrați în
filigrame purpurii
oglindesc ruine și mărăcini,
câini împăiați salivează,
clipesc din pleoape, ochi
tâmpi, ca zeci de uși transparente.

glasul! a pierit!
dar se aude ceva! cineva vorbește!
ochiul din frunte clipește nervos,
zbătându-și genele metalice,
ascultând…

dantela de falange străvezii
apasă foaia albă peste tine,
te-mpunge cu pintenul din palmă,
cu care odată
îți scriam povești.

și foaia se face
tot mai al dracului,
mi se-nfășoară gâtului,
mâna refuză să scrie cuvintele
oprite undeva mai sus
de genunchi.

e ceasul punerii în pământ,
pofta e moartă
și spun ca nu există altceva!
…doar eu…,
răspândită-n tine ca o remușcare.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La maison de la litérature poezii
poezii
poezii  Recherche  Agonia.Net  

La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politique de publication et confidetialité

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites! .