LA APUS

Și când ma voi naște
la capătul vieții
atunci să mă cânte, zâmbindu-și, poeții
pașii să-mi soarbă un strop de tărână
din liniștea serii la capăt de stână


să nu imi mai pese
de lumea ce-ncepe
să las fericirea pentru cine-o pricepe
și-aș vrea decât munții și brazii lor muți
să-mi spună povestea celor pierduți


să mi-i iau lângă mine
mai aproape de cer
să ne-ntindem pe stele învelindu-ne-n ger
să zâmbim împreună sau să plângem de sus
despre viață și moarte să glumim la apus.