săpam în curtea anotimpului după draci
iadul găsise o cale să își mărturisească existența
năștea moșit de noapte
se muta pe pământ
am știut de mic că am să mă îngrop
pentru câțiva împielițați
ce nu își mai încap în coarne

visul ăsta ori doarme
ori și-a dat sufletul
până și coșmarul nu mai e coșmar
e un câine ținut în lanț
horcăie fără cap
din gât îi ies haite de demoni
se înnoadă pe gard rânjind a spaimă
până și iadul are fricile lui
probabil m-am îmbrăcat cu iubirea în apus
și n-am știut

sunt mai alb decât albul
în jur numai pământ roșu
să tremure toți dracii de frică
iubesc
am să îi înșir pe brațe
îi voi arde cu dragostea
o să îi tatuez pe toți cu sentimente
apoi le voi da drumul să își găsească raiul