cum se face poezie:
"6:30
buimac, scări de lemn coborâte
bucătărie cu miros deja de cafea
ceașca e nespălată ca și mine
ei bine, contează?
drum, autobuz, mașină, zăpadă, frig
fețe monotone fără culoare
cu mine dezțelenit din visul ăla încă nedeslușit
factorul uman merge la fabrică, uzină, șantier, piață, stradă, etc, etc
ei bine, contează?
ceai probabil
mail-uri, presă electronică
radio de fond : guerrilla, romantic, kiss, total
ma rog, 21......
mai contează?
factorul uman creează plus valoare
cui, nu se știe;
factorul uman se mulțumește cu salariul minim
deci nu lui;
pauza de țigară
plus valoare
pauza de masă
plus valoare
pauză de țigară
plus valoare, mail-uri
17:30
drum, autobuz, mașină, zăpadă, frig
fețe monotone fără culoare
ei bine, eu nu mai contez."

atât e poezie
cât vreau eu să fie
până la o limită de timp,
de loc
până la o limită de gând
într-o limită de cuvinte;
în limita unor limite.