Vezi dragul meu, cum viața ne poartă cum vrea ea,
Fără să poți s-o mustri, fără să poți să strigi,
De câte ori te-apasă, te-nșeală și te uită,
Văd cum în tine crește, cu dragoste mai multă.

Vezi dragul meu, cum viața ne-a despărțit mereu,
La marginile lumii iubirea ne-a ascuns-o;
Ne-a luat ce-aveam mai bun, ne-a dat himere,
Iar noi cât ne dorim să credem doar în ele.

Vezi dragul meu, cum noi, purtați mereu de val,
Trăim numai din vise ce viața ni le țese,
Și cât e de târziu, când în sfârșit, la mal,
Vedem adevărul, ce-n cale ne iese-n zadar.

Vezi dragul meu, cum viața ne fură tot ce-avem,
Și fiecare zâmbet și fiecare vis nu e al nostru,
E doar al vieții, și ea ni le ia și ni le dă și ni le ia,
Întotdeauna numai atunci când vrea ea.

Așa că nu plânge și nu mai fi trist, bucură-te!
Noi suntem doar ai vieții pe pământ, ști doar
Că orice durere-i mereu în zadar, și că mâine,
Sigur viața-ți va da, ceva mai bun decât azi.