Cumpăna singurătății

Mă bucur iar. A câta oară?
Deși știu că s-ar putea
Ca sufletul din nou să doară
Fiindcă doar iubire vrea
Și de dorințe-i plin.

Te întâlnesc întâia oară
Și vreau să-ți fiu pe plac, să fiu alesul,
Căci mândră ești ca o fecioară.
Mă îmbăt încet sorbindu-ți chipul
Cu ochi setoși ce te măsoară.

Tu privești în ceașca de cafea
Și-ai vrea să vezi în ea, o ghicitoare
Un sfat ai vrea acum să-ți dea
Bătrâna ursitoare.
Să-mi spui că-ți plac, ori ba.

Nu ai în față-un chip hidos,
Dar nu-i nici rupt din soare.
Þi-ai fi dorit ceva mai arătos
Doar tu ești ca o floare.
Sufletu-mi e de prisos.

Îți văd privirea și-nțeleg acum
Că stai pe cumpăna-ndoielii
Ai vrea să-mi spui, dar nu știi cum,
Þi-e milă și frâu îi pui minciunii,
Dar vad minciuna-n fum.

Și-mi spui că nu ești pregătită,
Să-ți las răgaz să te aduni
Că nu de mult ai fost rănită
Și că-ntr-o zi ai să mă suni.
Și fumul de țigară-l sufli ușurată.

Zâmbesc și intru-n jocul tău
Dar știu ce simți și asta mă apasă
Îți spun că-aștept și nu e rău
Să-ți vindeci rana dureroasă.
Și-n dar primesc zâmbetul tău.

La masa care-am stat, rămâne-o scrumieră
Și două cești ce-s goale-acum
Grabită vrei să ieși afară,
Dar sufletu-mi nu l-ai văzut de fum
Și singur sânt. A câta oară?

Dance I.