Nu mai sunt ceasornice care tac
Avertismentele-s ritmate-n pereți
Cu ecouri din ce în ce mai stinse...

Simt discreția orologiului mut
Și derizoriul minutului din umbră

Până la mine vremea tuturor
S-a prelins în albe și tandre clepsidre
Spre ceilalți drumu-i de mult condamnat
Să fie vers ferm și-mpăcat
Doar cu tine...

Și curge-n prefigurate hotare
Misterios transformate-n cuvinte
Ploile șoptitei tăceri
Precum lacrimile verii, nereci...

Pe retina indiferentă a lumii
Rămân nemișcătoare imagini
Și gândul mi se-mpietrește că pleci
Fără răbdare.

Þi-aș răzgândi timpul
Rugându-te să-mi respiri gândul
Destrămând cu lumină
Întunericul zilei de ieri
În oglinda palmei tale albe...

Descifrează-mi tăcerea aplecându-te
Peste umbra proprie-ți umbre
Prelinge-te la izvorul pasului meu
Descifrează-mi durerea
Aprinzând stamine de maci împurpurați
Deasupra frunții mele-ngenuncheați

Nu lăsa zăpada încă
Să le albească taina arzândă
A îmbujorării și nerăbdării...
Fă crinii să aștepte cuminți
Lângă șoaptele mele mișcătoare
Și simfonie de vânt
peste puls de val salvator
Nu vreau încă......