Stau și scriu
În preajma mesei a apărut cineva
Nu sunt speriat nici îngrijorat
Deși nu vorbește nimic

Se uită la mine
Dar nu înțeleg ce ar vrea să spună
Nici nu mă ostenesc de altfel
Să întrețin dialog

Nu-l interesează farfuria cu struguri
Mă privește doar indulgent
Ca și cum mi-ar spune:
Și eu am făcut multe prostii în viață
Am fost chiar poet

Apoi dispare și din ultima
Privire, i-am înțeles un ultim gând:
*Nu trebuie să mori răstignit*