Năuc, durerea din ceafă o port prin spitale
Ca pe o cometă proaspăt născută.
Îi dau numele meu și o înregistrez
În registrul ponosit al portarului.
Bat la uși descuiate dintre alte vedete.
Pisica de iască a morții se freacă de picioarele mele
Ca o pânză de bomfaier, până la os.
Inadvertente, scânteile galbene dezghioacă spice necoapte.
Halatele albe îndrugă benefic minciunile emoliente.
Apoi le transcriu pe un petic, agregate în forma solidă.
Fac turul farmaciilor prin ploaia ca un piepten de fier.
Mi-l amintesc pe tata, secerat sub crini, în sicriu,
Cu degetele încrucișate ale mâinilor de pe piept.
Din viața aceasta, atât luase cu sine-
O stenogramă a firelor de iarbă pe un petic de tină.
De ce mă mai zbat?