când l-am cunoscut
ieșea dintr-un bordel.
ea îl ținea de mână și îi zâmbea agnostic.
din buzunar îi ieșeau foi a 4 pătate de vin,
i le dăduse el la schimb pentru 2 ore de nepăsare.
nu erau decât niște poezii mototolite.

luna s-a oprit deasupra lor
deloc romantic.
timpul a înghețat, părea o felie de tort
mușcată din toate părțile.
evenimentele se roteau haotic,
până și taxiul care îl închiriaseră
pentru a jefui împreună puțină fericire
făcuse pană.

e momentul cel mai groaznic,
să vrei, să poți, să ai motive,
dar simți cum personajul ăla malefic,
care apare în cel mai neoportun moment să stopeze fericirea pe bandă rulantă
a cuplurilor din filmele americane,
ți-a tras preșul de sub picioare.
cazi în fund, pistolul se pierde neaparat
în hăul care s-a insinuat brusc la 2 pași de tine.

ea a strigat
"Clydeeeeeeeeee!"
cine mai aude atunci?!
tot cotidianul se năpustise peste el.
"Sus mâinile, domnule poet!"