sărut ca o flacără întoarsă în sine
argint dezvelit din magia visării
tu mă privești
mă-nțelegi când m-atingi
cu toate valurile întinse
mă acoperi cu nuferi și spini
dar senină îmi spui te iubesc
precum clipa când plânge

peste toate se-așează inima
templul iertării închis în cușca cu dor
ne uimește ne cheamă
martori să fim alintării regale
bem din cupa adâncă
în care soarele și-a stins
iubirea pentru un fluture

mă mângâi mă-neci în dorințe
armatele serafim
descălecate din eros pulsând
îmi cutremură gestul de-a fi
o clipire de vis
pe geana extazului tău

ce mirare!
adorm învelit în furtună
liniște mov balansând
clipire de vis
vieții pe rază de lună