tot ce poate să doară
un munte de sare topit în ochi de felină roșcată
un nor de metal căzut peste oameni
o casa din ghiare de pisică uriașă
o masa
m-arunc peste ele
dragă cultură de iarbă a cerului
mă-învârt printre nori
închisori poliglote
pentru tot ce am pătimit
pentru tot
dragă mașină a omenirii
produce scaune pentru toți cei care vor să stea jos
și pentru fiecare lacrimă pe care o visez
o întâlnire pe malul râului acela brunet
la apus de ape, în bătaia tobelor
apare sinucigașul
cu grămezi de mortar, de cenușă nedormiteă și cu fața umeda
bocancii gauriți de marea căzută în ei
apare cu mâini de casa
cu picioarele de răsărit de soare
stânci rupte-n loc de oase
rupte
fi sus sub dulap
fi sus în aripi de durere de gât
de la răceala oamenilor
și mă topesc în acea mare de sânge
cu mâinile în găleți cu apă de sare legată în mănuchiuri de 15 000 de lei
cu oasele de ghiare de pisică uriașă
cu ochii urlați
cu mine in mare
culori parfumate
roșu ochii
negrii sânge
în aripi de fum de oțel
mai strig înca odată și pentru cei vii