Și-a aruncat cerceii în bolul cu cereale colorate
Avem o înțelegere asupra lipsei de (pre)judecăți
Pluteau fluturii alburii cu burțile desfăcute prosecturii
Cântece din perioada despărțirii noastre interbelice
Se rostogolesc limfatic bezmetic cu boli mediocre
Ah, și acum trebuie să se dezbrace. Suprarealist
Dacă este albă sidefie ferestrele o pândesc
Pentru fiecare poezie primești un organ vital
Femeia fără cercei și mâinile prelungindu-se în păsări flamingo
Din coapsele ei cianotice încep tăceri incorporale
Să ne împingă spre instrumentele autopsiilor de seară
Parcă niciunul nefiind deplin mort sau deplin viu
Nu-și amintește numărul amanților pe care i-a îmbolnăvit
Cu poeme dizolvate în toate cavitățile sufletești. Stau acoperite
Organele noastre spre înhumare.


Oana Solike