Pășesc desculț printr-o antecameră rece
cu brațele cuprind corpul până când degetele
îmi palpează măduva stâlpului osos
și albul tavanului care se încăpătînează
să-mi spargă surzenia reflectată în grota retinei
descopăr ascetul strâns de brațele mele
care nu dăruiește și nici nu ia nimic
doar respiră lumina
în aerul negru.