- Unu, doi, trei, șase, șapte, nouă
- Să nu te uiți! - aud strigătul tău mic
Nu, nu mă uit.
Fiindcă vreau să joc jocul cum se joacă
Ei, m-aș uita ...
Ca să mai văd cum ți se dezvelesc pulpele albe
În timp ce te faci că alergi
- Zece, douăzeci, treișdoi, șaișcinci
- Să nu te uiți! – aud glasul tău mînios
Da, m-aș uita
Fiindcă deja mi s-a făcut un dor nebun de tine
Optzeci, nouăzeci, suuutaaaa
Cine nu-i gata ...

Mă-ntorc. Mă uit. Și nu te văd.
Tu chiar ești gata
Iubito, unde ești? Tu chiar te-ai ascuns ?
Știam eu că nu-i bine așa
Că nu respecți regulile
Era mai bine să mă fi ascuns eu
Știam eu unde
Ca să mă găsești numaidecît
Și am fi fost, iar, fericiți
Dar tu nu joci jocul cum se joacă
Poate nu mai știi, poate nu mai vrei
Știu că ești pe-aici, pe undeva
Te-aud, te simt și te miros
« Să nu te uiți » aud dangătul șoaptelor tale
Mă uit. Mă uit. Dar nu te văd. Doar te aud
Tu, marea mea dintr-un ghioc