când
venea cu deznădejde
când
venea cu hainele de noapte și ochii ei scânteietori
vicleană sigură de sine
când
îmi dădea târcoale și pielea mea deja se albise
când
mai era puțin până să mă ia

ca un viteaz și un făt-frumos iubitul meu
a venit cavalerește peste mări și țări

atunci
i-a trăznit morții un buzdugan în cap
atunci
vâzând ea atâta fericire s-a dus târându-se de la noi

când
el iubindu-mă mi-a spus că mă iubește

când
a venit ca un izvor cu apă vie

când
uimiți ochii lui dincolo de cuvinte mi-au spus
că sunt frumoasă