in plina figura ziua a primit un ceas de primavara
i s-au umflat ochii si pleoapele coborau spasmodic
clipa cu clipa
cine va mai intoarce capul
dupa mirosu-i de straina tanara
cu latele parului incurcate de mainile
trecatorilor ca vantul
violet cerul isi parasea asfintitul tainuit in coltul privirii ei
despre ce timp sa mai vorbim
cand luna crispata a lui aprilie
tine anii in clipocitul trupului
cand narcis se admira prea mult
in apa vremii
moartea calatorului in ziua
cand orasul isi dezleaga numele zilelor
si deschide porti de nepatruns