Profunzimile abureau în frig
Doamne!
și noaptea cu sfeșnice de os
tatua obscen
fiorduri în carnea mea.

Atât de acolo
în mine colțoase triunghiuri
reverberau umed
precum o teoremă dintr-a șaptea
și iar respir în foșnet pios
căutându-mă printre tristeți.

Ce gust are sângele
în cavernele inimii înaripate!