*
nu mai existăm fragezi și rumeni în obraji
nu mai existăm intermediari între clipe
nu mai existăm viori și zăbrele la geamuri
nu mai existăm tocmai din aceste motive

*
pasul meu măiestrit coboară buzele spre ape lucioase...
mă doare palma stângă pe care calc mai apăsat
decât de obicei
tu nu-ți mai pleci inima spre aur.

*
în mlaștină e un păianjen
e chior dar surâde sinistru
îi lipsesc ochii stângi dar surâde
bidimensional între pânzeturile sale dragi

*
toamna din pietre e cenușie
marea - fără plaje sub orizont
prometeu devorează un vultur colibri
îngenuncheat

*
e lumina absurdă și plină de ecouri încă de dimineață.
cu un poem de sărutări ne îmbrățișăm apatici.
parfumul tău nu se mai ostenește să tremure copacii
iar cornul meu din frunte s-a oprit din nechezat