Aș vrea să plâng
pentru
toată durerea
din lume
din mine
neplânsă :
ochii mei
să se transforme în izvor ,
să mă-nchid
în ei
și să mă spăl .
Dar genele ,
din pleoape
iar mă dor ,
pupilele
mi se contractă
în uitare ,
amoru-mi
se întoarce în
amor …..

Dar eu
tot uit să plâng -
nu-mi pot ierta
această lipsă
de dreptate ;
Mi s-au jertfit
prea multe lacrimi
și-n umbra asta
totul e în spate …

și tot nu plâng
când timp de lacrimi
este
și tu nu vezi
și nici eu
nu mai știu
și toate tind
să tipe-n negru :
durânde strâmb ,
durerile aceste .