Pe fiecare dintre noi dorul își pune degetul,
Ne trasează forma pe fiecare celulă,
O trasează cu linie albă și inocentă
Ca într-un loc unde a avut loc o crimă:
Nu e lângă mine...

Când se apropie, linia albă se sperie
Se rușinează și roșește de ciudă
Și pretinde ca nu mai este:
Linia se contopește
Deasupra formei buzelor sale...

Când departarea își infige pumnalul
Se trasează iar linia albă,
Rămânem goi ca pe o masă de operație
Pentru a fi totul împărțit la doi.