Uitarea de tantal pe tâmpla-mi calchiată
Adună-n preființă vise cu-aripi de stâncă
Unde tăcerea razei, în umbră închegată,
Din somnul lumii, eul îl mai creează încă

Respir geometrii prin palmele-mi informe
Și anii imprimați de timp în antistare...
Am descompus în suflet secunda fără norme
Și-am reclădit-o-n sterpe retine selenare

Amurgul smuls din neguri iluzia renaște...
Cu rezonanțe vide transform eoni sticloși
În hiperspațiul unde privirea nu-și cunoaște
Trupul de piatră-ascuns în zeii nebuloși

Neantul își drămuiește cetățile-ceasornic..
Eu, vremea o măsor în litere și-n puncte
Aștept Neașteptarea ca orice sclav statornic
Și cer doar învierea acestei morți defuncte...