cântecul îmi stă alături de cuvinte
o cruce prăvălită peste mormânt
amintește că și cerul
poate cădea peste făptura de nor

cuvinte grele
mi-au alunecat din pumni
ca niște pietre cu care am vrut
să arunc ieri în steaua cu flacăra
mai aprinsă

ce să fac cu logosul acesta
ce rămâne treaz până și în somn
nu vede nimeni cum ni se usucă
in săbiile lui odihna?

grăbiți-vă spre grămada de pietre
poate o mână sălbatică
se va îndura
și le va trimite direct în inimă

pentru că acela care nu judecă
puțin a și iubit