ies pe ușă îmbrăcat în abur
de cafea
de gura ta –
e ger!
toți copacii-au înflorit cu păsări moarte
de pomană iarna asta-n cartier

se-oglindește cerul în trotuare
sau icoana-n ochii de bețiv
îmi deșiră câinele
rămas
în urmă
de pe oase pielea fără tiv

suflecată
cu obraji de asfințit
te zăresc o clipă
-n iad printre cuptoare
gospodină grijulie
pentru drum
ca pe ouă învelind cuvinte-n ziare

printre ziduri pete de ulei
clipocesc mizer și chior
a becuri
treci la brațul unui tânăr cerșetor
cu raglanul rupt și fără flecuri

cine cumpără și cine vinde
mă întreb
cu mâna-n buzunar
pentr-un pumn de mărunțiș
la o țigancă
mi se face milă de-un canar

îl voi ține mâine lângă tâmplă
să-mi răsune-n cap când sunt mahmur
îi voi vinde ochii-apoi
pentru o votcă
și cu penele-mi dau foc –

vă jur!