taci, inimă
pe tine îmi vine să sting țigara asta.
cîtă iubie și ură se spune că duci!
cîtă pornire spre crimă în suflet, doamnă inimă
în cine să cred la ora trei noaptea?
e bine e cu zăpadă prin gările înmormîntaților mei
ce frumos te arunci scumpă doamnă
din vitrinele orașului pe mine
ce frumos îmi spui „rămas bun” - îmi vine să-mi tai venele.
așa de perfect n-am fost iubit niciodată
a trebuit să fac 40 de ani să te cunosc
să te invit la o cafea la restaurant la circ
și-apoi în pat
te cer în căsătorie doamnă e deja trei și zece minute
nu te lași de mine
nu mă părăsești
nu te prăbușești nicicînd epuizată în așternuturile mele
ma respiri cu nesaț după ce m-ai avut
- soarele luna pămîntul
și eu la 3.15
ne închinăm în fața bătăii tale în ușă
te așteptăm în pat, numai tu numai tu numai tu
nu mă părăsi
numai pe tine te nu te pot vinde vieții mele
zgomotului de arginți ce se aude în holul blocului

criminalul e prezent deschide doamnă
oferă-te
înșeală-mă
cu sîngele tău voi da un final acestor rînduri