Ziua asta
seamănă cu un laț în care ne împreunăm mâinile să atârnăm mai ușori
e doar o zi în care ne plimbăm limba peste inimă
precum vitele peste bolovanul de sare
Duminica
suflăm în păpădii ca-n bretoanele spânzuraților
de văzduh

Duminica suflăm în păpădii
bătrânii își pun șosetele de lână și adorm în piese radiofonice fără sfârșit
Mirosind a frecție cu mentol
lumina se clatină încet pe piciorul ei lung de cristal și adoarme ultima în fotoliu
cu gura pe microfon și încheieturile deschise spre fereastră

și ninge cu flori mărunte din rotulele frânte ale nuielelor
ninge tihnit
În curând timpul se va întinde pe o piatră caldă
își va scutura din nou blana de lup

miros a fiară verde
a fiară miros florile de primăvară

bisericile râd la soare din porți le scapă toate păsările
le sclipesc colții de aur, ne ochesc printre dinți
mă închin peste burtă cu un copil din flori așa de frumos
voi stârni atâta praf de vrăbii încât iarna asta
se va desprinde din calendar ca o aripă
în scăldătoarea din drum
acolo
ar trebui făcută o bancă pe care să se așeze pâinile fără cruce
cu mușcătura din mijloc în sus
ca o nerușinare fără odihnă

Îți voi face un leagăn fata mea într-o căciulă de oier
doar pasărea cerului
peste clopotele de seară