S-a-ndepărtat lumina ce-și revărsa căldura
Din miezu-nfierbântat al soarelui topit,
Sterile umbre reci își anunțau sosirea
Când noaptea se lăsa într-un veștmânt cernit.

Și trilurile calde de păsări fredonate
S-au disipat în noaptea unei tăceri târzii,
Când freamăte de frunze de vânturi reci purtate
Se auzeau departe cu zgomote zglobii.

Utopică vedere se-nfățișa-nainte
Ca într-un basm simbolic și privilegiat;
Vremelnice tendințe de-a subjuga privirea
S-au propulsat subtile ca arcul încordat.

Reviviscente clipe ce-nalță măreția
Sincronizând temeinic un cadru luminos,
Transcend o noapte-adâncă pulverizând scânteia,
Purificând simboluri în spațiul vicios.