Mi-ai rostit încet
neverosimil de încet
numele
și nu știu de ce
și cum
mi-a venit deodată să țip
să scot un strigăt asupra nopții
degetele împletite
în părul meu
șuvițele
alunecau peste ele

Nu se poate, nu se poate
nu mai puteam desface
descântecul

Ah, strigătul meu devora
frumusețea
într-o imensă
înduioșare