când strângi pumnii
din ochi îți ies fluturi
ca fumul dintr-un furnal

afară plouă de îndeasă oamenii în pietre
și
transpirația noastră
cade peste alge
peste leviatanul care mișună prin gleznele noastre bete
cade ca o cortină

lumina ne stoarce umbrele pe tavan
și ne bagă cu seringa
prin șira spinării
un timp fără oase

în icoane vedem
inerția momentului
și
din furca pieptului simțim cum zboară liber
un porumbel