Mi-ai spus într-o zi, ronțăind un creion cu gumă
că sunt un hol de pușcărie prin care treci
cu spatele lipit de pereți și burta suptă
să simți
cât mai puțin
Nu știi? În mine s-a mutat o femeie pitică
are atâta loc
își plimbă pantera neagră ca-n reclame
pe coardele mele vocale

mă gândeam, azi e 'zi de gunoi', iarăși vor scoate pescărușii
toate pungile sparte
de prin tomberoane
Sunt câteva ore subțiri prin care se simte tot

din greșeală începusem să mă leg la șireturi
duminică de vineri cu stângul în dreptul
a rămas un spațiu gol în care merg ca pe sârmă, cu tusea oprită

În timp ce vorbeam ne desprindeam de șine cu mult mai ușori
alunecam prin aer ca printr-un gât de sticlă
cu înghițituri mici, mici de tot

Aici sus nu-i loc de legănat picioarele, ne vom întinde amândoi pe umerașe de lemn inocenți
fără nicio cută
la distanță de-un suflet mai puțin

o haimana cântă răgușit deasupra orașului
un păianjen enorm își prinde luminile de la o fereastră la alta
De la degetul tău lipit de tâmplă până la glasul aceluia țârâie deslușit moartea
frecându-și aripioarele

La prima oră a dimineții taxiul vine repede
oprește cu scârțâit de roți
un roi de lăcuste
răsuflă ușurat în urmă