poeții nu pleacă la drum pe înserat niciodată
doar oamenii
orașele adăpostesc mereu cu tandrețe
un cimitir de cuvinte și câteva semne dinspre apoi
cresc vârstele din trupul poeților
copaci uriași cu rădăcinile-n soare

vietățile pământului pietrele norii
patimile blând-arămii și fumul tavernelor
îi țin de mână când spun că pleacă
dar de fapt se întorc
înspre grațioasa groapă comună

atât de frumos dorm poeții între lumini de veghe
umbra nu le acoperă trupul
poeziile scrise pe înserat
îi vor ține mereu aproape de casă

ascultă poezia în lectura autoarei