Nici nu vă-nchipuiți cum dormea femeia,
însuflețind trandafirii rosii
chiar patetici crini albi din vaza de peste ape
care plutea mai ceva cum Iisus Hristos.

Dormea tolănită și-n pielea goală,
ținea numai un evantai mov acolo,
o mână i se pierdea în frunziș,
și un picior de la genunche în jos, tot așa,
pe când celălalt descria bătăile din palmele mele.

Ea zbura peste casele galbene și lila,
peste biserica satului
era în pielea goală,
și mă durea cum o chiciură.