Pe dinăuntru mă cuprinde un suspin
Ce nu mă lasă să respir.
Îmi acopăr cu o floare întreaga existență
Și mă prefac că mă afund în coexistența.
În jurul meu se face alb și negru,
Întreaga mea ființă se face pulbere și trece.
C-un singur gând mă-nec în tonuri calde,
Dar eu trăiesc mereu în tonuri reci,
Căci pomu-i negru, apa gri,
Și cerul se transformă-n alb si negru...