dincolo de tăria negațiilor ridic tăcerea

la ceruri suprema ofrandă

adusa iubirii întru dezdurerarea Clipei



degetul tremurând reface conturul cuvintelor

unul câte unul

mi te naști întotdeauna nemaivăzută

îmi calci pe șira spinării

și nu mai știu când te-am născut întâia oară



deschid larg primul corp în care m-am adâncit

până la vârful unghiei și tu te chemi

prin mine într-o vibrație nepământească

atât de aproape de puls atât de reală



dincolo de suflet e cu neputință a te atinge