Întregii lumi mă-nclin
Capul mi-l plec și-ncet suspin...
Floare-n fereastră atinsă de venin
Încet, tăcut...mă sting, trăind
Mă tăvălesc în jar de dorul tău.
Dar rănile mi-s reci și nu mă dor...
Transpus de depărtare într-un punct
Mă pregătesc să cad zburând
Mi-s ochii grei și cam închiși
Mă pregătesc să dorm, și-n vis
Să te sărut cu aburi de pământ încins
Și cu ale mării valuri să te sting
Etern nisip scăldat de ploi, mărunt
tocat de-al vieții sec tumult si vânt
Actor nebun, cu rol improvizat de prea mult timp
Mă pierd în lume și mor încet zâmbind
Cu lanțuri sufocat nu pot rosti cuvânt
Și-atunci aleg să pier, tăcând
Și urlu ca un câine trist și mut
cu vorbele 'nghețate-n piept
tânjind la tot ce-i viata, Dumnezeu, iubire
tu...
Nepieritor,
întors în sine cred...
Sunt eu...
Soare, răspunde-mi!
unde te-ai ascuns?
De-i fața întunecată ca un scrum
De norii grei, căci cu speranța dorm
La fața mea-necat în pace, mântuire și Iubire
Să regăsesc în vis iar tumultul ce ieri
Mă făcea să simt atât de bine...că trăiesc
Acum caut atent o mijlocire între lumi
Un purgatoriu cald...și plin de strălucire
S-adun și focul și marea la un loc
Să-i fac altar din vânt, lui Dumnezeu...
Dupa atâta timp să mă închin iar Lui
si bucurie să-ncoltească-n ochi
Cad în genunchi, și-mi lipesc capul de pământ
Nedemn de mila Lui, îi jur credință, venerând
Și nu mă mint și nici nu mă răzbun
Ca orice palmă ce-o primesc cântând...
și întorc și celălalt obraz...
Atotputernicia Lui alina orice drum
Oricat de greu și dur ar fi
Mă înalț ca umbra cerului spunand
raul s-a terminat...
acum e numai bun.
Sunt EU acum
Noul meu început...ca o partitură...
Iar corul de îngeri ce-mi cântă dorul...
Îți seamănă atât de bine... minunea mea...dumnezeire!
Căci fericirea mi-am găsit în flori
mă plec cu ele iar întregii lumi
Schimbat, transfigurat căci am găsit cu greu
o sursă să respir din nou
Acum nu mă mai tremură nimic,
Nimic nu mă mai mișca din calea ce-am găsit
am totul...dar in acelasi timp...
nu am nimic.

Mihai Paun
30.04.2007