într-un amurg ai venit beat de gânduri -
am numele tău înfipt în aortă smulge-l și spală-l de sângele meu
te-ai clătinat peste prag umbra ta s-a lăsat uriaș peste seară
seara fremătând s-a frânt din genunchi
ca o femeie la prima sa dragoste
i s-au dărâmat verbele idolii muți
colonadele care-i sprijineau cerul

de sub toate ruinele ai scos un cuvânt
mi l-ai întins precum întâiul născut în alcovul regal
aceasta e psaltirea depărtărilor noastre ai spus

timpul se răsucea într-un sorb cenușiu
cât de ușori
mai ușori decât frunzele
lunecam amândoi
printre undele tulburi
lovindu-ne de-ntâmplarile semănate în ceilalți
căzători precum îngerii primi împleteam nedezlegările-n șapte
să nu uitam în ce pulberi ne doarme ziua de ieri
ori cine-și arde așteptările în candela ochiului nostru

privește-mă spuneai tot mai stins
sunt trupul tău nou locuiește-mă
cu toate tăcerile

din urmă venea o trezire
necruțătoare ca o gheară de șoim.