-Mami, mi-ai spus într-o după-masă
că bătrânul din fotografie care purta pălărie
a plecat de acasă într-o nemaivazută călătorie.
Unde s-a dus? De ce? Și cât a stat?
Nu i s-a făcut dor de ai lui, de prieteni, de sat?

-Copile drag, aș putea să îți povestesc de zor
cum că străbunicul tău a fost explorator
sau că privea mereu prin ochean
căutând comori prăpădite într-un ocean
sau că a luptat cu o hoardă turbată
ca să salveze o fată sărmană și abandonată.

Dar nu-ți voi spune asta acum.
Îți voi spune doar că a luat-o pe-un drum
presărat cu o mie de vise
unde nu se-ndeplinesc numai dorințele aprinse;

pe un drum pavat cu păsări călătoare
unde cresc copaci mov, albaștri sau de orice altă culoare,
unde fiecare boboc de bujor strânge în el un sâmbure care
în țara aceea nume nu are!
Numai la noi când vine în zbor, lumea îi spune grăuntelui:
dor!