și niciodată n-am știut
că al nouălea cer e-atât de-aproape
începe-n fiecare dimineață c-un zâmbet
și încă vreo sută de-ntrebări
la care nu-mi rămâne decât să reflectez
mult timp
de obicei se continuă cu toate reiterările lor
prin nopți de cristal

să nu mă uit în urmă îmi spun
și mă ridic
ca să merg mai departe