îți răsfoiesc atingerile
ca pe niște cărți poștale
netrimise, uitate într-un sertar
când nu înțeleg mă opresc
și privesc fix în oglindă
mai departe nu cunosc drumul
dau ceasul înapoi, are o foaie lipsă
la început respiră nestăvilit după inima mea
apoi după a ta, încât prin vasele sangvine
sângele se întoarce în trecut
un hău, pe fund zac toate învierile
împotmolite-n bătrânețe
ferește-te unele sunt contagioase
mai bine faci un popas în palma mea
aici e o haltă veche
în fiecare zi torn apă în acest vas de lut
sperând într-un sunet de clopot
să-mi vindec ochii