ieri
am lăsat la stâlpul porții un sân
cuvintele tale numărându-l pe degete
l-au rostogolit

așa ești tu
răstălmăcești mereu
lucrurile prea simple

martorul din spatele jaluzelei
ne arde pe rug
jurămintele

soarele se deschide
curge peste marginea pământului
ca o chemare
din pulbere de îngeri