Cineva calcă tăcut

un înger infestat cu ani
aruncă firimituri
înspre orizont
ploaia agață de umăr norii
și trece printre goluri
în mulțime
trecerea prin trup
zgârie tăcerea
visele ajung scame
pe rana unui tablou
zgomotul sparge cicatricea
golită de sânge
fiecare secundă devine o rugă
în amintirea aceluia care a fost...

greierii pregătesc o fanfară