Cînd se-ngroașă tare drama,
Nu rămîne gură spartă,
Îndrăznește epigrama,
Fă din ceartă doar... o artă.


Aș vrea să amorsez cu această modestă încercare o discuție pe o temă sensibilă epigramiștilor: amoralismul epigramei.

Personal, mi se pare că decît să scrii insulte îmbîrligate și ipocrite sub formă de comentarii pseudo-freudiste, e mai cinstit și totodată mai elegant să scrii o epigramă frustă care nu mai atacă doar o persoană, ci și un personaj, nu doar un ins suspect, ci și un viciu de cele mai multe ori contagios. Nu cred în „epigramismul” amoralist cum nu cred în arta pentru artă.