iubirea mea din multe vieți,
de ce bei sânge de profeți ?
sânge de împărați ai vrut să bei
și sânge de nebuni ai vrut să bei...
și ai băut.
și sângele pe buză ți-a stătut.
chiar și pe Dumnezeu l-ai fi băut
de i-ai fi găsit vena...
ai băut sânge și din gheena
și tot nu ți-a placut.
pe mine m-ai făcut nemuritor
că amorul așa este,
și pentru asta te ador.
prin uși închise ai trecut
ca să pot trece eu.
cu toți și toate m-am bătut
și cu al tău trecut
și chiar cu-al meu
și sânge ai băut de derbedeu...
și derbedeul tare ți-a plăcut,
că nu era nici prost, nici mut,
și când zbiera de la amvon,
cădeau falșii Isuși din tron...
dar nu ți-am dăruit boboci
de flori, ci te-am făcut să zbori
în nopți de-amor
ce le-mpleteam cu râset până-n zori.
râdeam de-un polițai nebun cu nume:Þoc
și iar te cuprindeam de mijloc
și-n fiecare zi aveam noroc.
dar blestemat să fie blestemul ce veni
căci blestemați am fost de fericiți...
ne despărțirăm într-o zi
și lacrima va fi în noi cât vom trăi.
cu greu de mine-ți mai aduci aminte
dar eu te port mereu în minte.
amin și-o cruce pune-vom iubirii
și va jeli-o legea firii
și vor jeli-o înșiși îngerii...