seară de seară se strânge în el
se chircește de teamă
nu cumva astăzi altcineva a scris mai bine decât el
nu cumva dincolo de tasta altuia pândește un demon mai rău decât al lui

se întoarce spre rămășițele tuturor poeziilor citite pe site și le stoarce ultimele răsuflări
de unde a mai auzit el asemenea îngânări asemenea stratageme
de abatere a șuvoiului de frumuseți fără nume

s-a împiedicat seară de seară
iar uneori dimineața în care ploaia nu-și găsea astâmpărul în geamul lui
el vede în asta un simplu clișeu
dar crede și despre sine că este un clișeu care simte poezia ca un pe clișeu
este astenizat de iuțeala cu care clișeele invadează pagina lui
ceilalți scriu atât de încriptat
ceilalți scriu atât de dincolo de urma lucrurilor în dâra de lumină a clișeelor

el percepe doar degetul cu unghia tăiată scurt
cum îmboldește adormirea cuvântului
cum abordează tinere litere încă fecioare să-și deschidă misterele

le așteaptă seară de seară
acolo în fața display-ului să-i facă ochi dulci ca acele cadâne din haremul alfabetului