mănânc doar seara
de când m-am născut
șobolanii ascund lucruri
unii de alții
așteptând să treacă apa
ziua în locul tău
se vede o lacrimă dezlegată de țărm

***

mestec încet
n-am ce face
sub treapta de beton
ar putea fi sufletul
cufundat într-o amețeală dulce
ronțăindu-mi creioanele
Dumnezeu a pierdut trenul

***

dacă îți pui ceva în cap
nu mai contează urâțenia
sau jumătatea de poveste ascunsă
odată cu aurul furat
îngroapă aici două conserve
și trage peste mine caietul cu texte
îndoielile prindă rădăcini

***

mi-aduc aminte
cum strângeai flori
de pe dealul înconjurat
pentru femeia ta
oase aruncate prea sus
ademenind cu o privire
din palmă

***

uneori, noaptea
duc la ochi brațul drept
amorțit de atâta iarbă crudă

***