Îmi scriu poveștile uneori pe coli albe de hârtie,
Bine așezate în pagină
Cu alineate și cu cerneală neagră și inteligentă.
Altele le pictez
pe cojile curate ale copacilor vecinilor,
Sau pe zidurile închisorilor și spitalelor,
acolo unde singurătatea
Te îndeamnă să le dai atenție.
Le scriu de multe ori pe trotuarul murdar și bătătorit
de trecătorii nepăsători
Sau le împletesc cu firele de iarbă din livezile
unde fericirea abundă.
Îmi scriu unele povești
pe valurile agitate din oceanele îndepărtate
Atât de îndepărtate încât să nu ajungă
nimeni să le citească vreodată.
Altele le scriu oriunde apuc:
În cochilia melcilor din văilor pline cu păpădie
sau pe aripile fluturilor ce mâine nu vor mai fi.
Sunt povești pe care le scriu
doar în ochii celor pe care-I iubesc
Sau în urmele lăsate de cei care croiesc cărări drepte.
Povesti...
Povesti.
Eu am însă o poveste în inima mea,
Pe care o voi scrie într-o zi
(sunt sigură) pe inima ta,
Ce sângerează
Simțind penița zgâriindu-i pereții subțiri.
Am început să-mi scriu poveștile de-un timp
În cer; acolo unde nu există radieră.