Privindu-ți în plină înserare
Chipul blând și fericit,
Visez îngândurată
la clipele de altă dată...
când ochii mei plângeau
în palmele-ți de înger
și mă-ncălzeai cu vorbe dulci,
mă adormeai în boarea-nmiresmată,
în leagănul ce se-ascundea molcom
pe cărarea dintre nuci...


Și ceasul cânta în sinea sa
Și focul tot așa...
Când păru’-mi pieptănai agale
Lângă vechea bancă din butuci
Ce se revărsa spre vale...

Iar maine-ți voi mângâia eu părul
Dansând ca timpul vechi și nou
Căci mâine este ziua ta
Frumoasă măicuță,
Blândă domniță... !
Și-ți voi culege din susur de flori
Elixir pentru o zi înstelată,
În care sfera aurită va fi purificată
Iar norii albi te vor purta alene
Legănâdu-te printre raze leneșe,
Printre chicote puierile,
Adormindu-te în leagănul dintre nuci...


Căci astăzi este ziua ta
Frumoasă maicuță,
Blândă domniță... !