cum faceți cum nu faceți pe urmele voastre
de mii de ani înflorește câmpia română
deseori sunt amărât că-n urma mea
numai cuvinte ar putea să rămână
ar trebui de fapt eu fiul vostru
să schimb cuvintele în flori
dar știți și voi – câmpia mea e cerul
vorbesc prin ceață uneori
pentru pământ e bine dacă plouă
atunci sunt fericit și eu cu voi de-odată
nu cade ploaia-n stele nu-i prea ușor să schimb
cuvântul cu o floare-atât de-ndepărtată
cum faceți cum nu faceți pe urmele voastre
de mii de ani înflorește câmpia română
mai sper să vin spre voi dintre cuvinte
măcar cu o floare în mână