În neantul naturii mă prefac,
În oglinda nebuloaselor
Îmi arunc necanonul,
Și încerc să nu tac.

Privesc, dar nu o fac,
Mă supun neoamenilor,
Admir necroza conului,
Și încerc să nu tac.

Subțire ca un vârf de ac
Înoată-n aerul notelor
Își satisface omorul
Iar eu încerc să nu tac.

Ca niște piciorușe de gândac
Încet, în ciuda sunetelor
Vine și încurcă misterul
Dar eu nu mai pot, și tac.