Povestea mea începe cu două persoane.
Incepe cu mine și cu tine.
Eu sunt o bucățică mica de pământ,
tu ești apa ce-l umezește, ce-i da viată.
Eu sunt acea firimitura nesemnificativă,
tu ești bucata de pâine din care m-am rupt.

Prima persoană sunt eu, un om,
a doua persoană, ei bine, nu ești
tocmai o persoană, ești un fenomen.
Tu ai decis unde, când, cum trebuia să mă nasc.
Ești una dintre puținele femei cu care sigur am un viitor.

Sunt atât de mic, atât de firav in fața ta,
precum un pui de găină, abia ieșit din ou,
iar într-o secundă m-ai putea distruge,
cu un singur deget. Iată cât de mic sunt.
O mișcare neînsemnată pentru tine, dar,
Una gigantică pentru mine.

Unul din degetele tale echivalează cu jumătate din mine,
dar, e practic si jumătatea ta.
Si totuși mă iubești, atât de mic, atât de firav,
căci tu ești viața, iar eu sunt moartea.
Două lumi paralele, doi sori, aparținând aceleiași planete.
Nu putem unul fără celălalt. Amândoi formăm universul.
Amândoi suntem sortiți să trăim in moarte
Amândoi suntem sortiți să murim in viață.